ARTIFICIILE DE REVELION DIN LONDRA

Dragilor, sa va povestesc cum e cu artificiile de Revelion din Londra.

Mi-am facut planul de multa vreme si traiam asa ca un vis, sa merg la London Eye, peste drum, sa fotografiez artificiile la cumpana dintre ani. Am vazut pe net, e spectacol frate..!

Am povestit la toti amicii mei fotografi si nu numai, despre planul meu si eram asa entuziasmat, ma piscau degetele de la mana sa fac fotografii. Toti mi-au zis, aferim Creanga, ai mare bafta, sa ai asa ocazie. Pana la urma am patit ca la radio Erevan. Stiti bancul, nu? Vi-l spun la urma, bonus pentru cine are rabdare.

Ma carabanesc eu spre Londra cu avionul pe data de 30 decembrie. Pe aeroport ma intalnesc cu o fosta colega de serviciu ce s-a stabilit in Londra, MG o cheama, si i-am povestit de planul meu. Ea imi da primele informatii practice: a fost si ea odata la artificii, participa un milion de oameni si locurile cele mai bune se dau cu bilet. Vaaleu!

S-a prabusit ceva in fata ochilor! Clar, daca e aglomerat nu voi avea loc de trepied si trebuie sa cumpar bilet.

In Londra, caut bilete dar s-au epuizat de mult. Primaria londra vinde fix 100.000 bilete la 10 lire bucata.

Pe 31 seara, plec de acasa pe la ora 20:00, ajung in zona podului Westminster, dar totul este blocat cu garduri, circulatia oprita, politie peste tot. O iau inspre Lamberth Bridge, la oarece distanta de London Eye, dar acceptabil pentru poze. Ma invart pe acolo, totul era plin de lume, multi cu trepiedele pe pozitie. N-am gasit nici un loc la o balustrada ceva, asa ca am plecat la urmatorul pod, mult mai departe, Vauxhall Bridge. Si acolo era lume dar mai putina.

Am cautat un loc la balustrada si nu prea erau, dar sotia a observat niste betivi care plecau din cand in cand sa bea din sticla. Am urmarit cand plecau si ne-am instalat. De neclintit. Au venit ei, s-au uitat, m-au intrebat de camera si obiectivul care il am dar s-au carabanit pana la urma. Ne-am uitat la ceas, ora 21:00. Ei, nu mai e mult pana la 00:00. Pe cer, doua sau trei elicoptere de politie supravegheau in permanenta perimetrul. Mi-am pus trepiedul pe pozitie, am facut setarile si am facut prima poza:

Incet, incet, incepe sa se ingroase randul din spatele meu dar noi stam neclintiti: nici un centimetru sa nu-mi deranjeze trepiedul. Niste tineri, zgomotosi cu bautura si o boxa la ei s-au asezat jos pe caldaram si au inceput sa cante. Alaturi era o familie cu un copil de circa 5 ani,  asteptau si ei plini de rabdare.

In fine, e ora 12:00, 5-4-3-2-1 si:

Frumos spectacol, ce sa zic, acuma cauta drumul catre casa. Peste tot plin de lume dar mijloacele de transport circulau.

A, bancul de la radio Erevan: la jurnalul de stiri se informeaza populatia ca academicianul Vasili Vasilievici a fost recompensat cu premiul de stat: o masina Volga. A doua seara, dezmintere, academicianului nu i s-a dat, ci i s-a furat si nu o Volga ci o bicicleta.

Dragilor, daca doriti sa faceti fotografii la artificii in Londra, tineti cont de pataniile mele. Merita efortul dar e bine sa fiti informati.

Am incarcat si un filmulet de opt minute realizat de doamna mea, cu telefonul.

Nu fiti sfiosi, faceti comentarii! (asta apropo de o reclama omniprezenta in metrou ,,do not be shy, take viagra!)

Cu bine dragilor si sa ne vedem sanatosi!

Daca doriti sa vedeti si alte fotografii ale mele din Londra, le gasiti aici din Budapesta –aici, din Tel  Aviv-aici, Barcelona-aici, Istanbul-aici sau Paris-aici.