SIDARI, CORFU, GARANTIA CONCEDIULUI REUSIT

Sidari, statiune in nordul insulei grecesti Corfu, rezultata prin unirea a doua sate pescaresti si o plaja, a devenit in ultimii ani foarte cautata de turisti pentru relaxare si peisaje spectaculoase, plajele fiind marginite de stanci erodate cu tuneluri si pesteri, oferind peisaje de basm.

Distanta Iasi-Sidari este de aproximativ 1500km, in jur de 20 ore de conducere, incluzind o traversare cu feribotul. Pentru a face deplasarea mai confortabila mi-am stabilit si 2 puncte de oprire de cate o noapte, in orasul Sofia si Meteora. Daca doriti amanunte despre impresiile mele din Sofia le puteti gasi aici. La fel si despre sederea mea in Meteora  aici, sau excursia in Albania, aici, sau Bansko-aici.

Despre traversarea prin Romania, ce sa comentez, am un nod mare in gat si nu mai zic nimic, mai ales referitor la soseaua de centura a Bucurestiului.

Cu 80km inainte de Sofia si pana in Grecia, Igoumenitsa, portul de imbarcare pe feribot pentru Corfu, deplasarea se face pe autostrada, cu exceptia a 60km intre Bulgaria si vama cu Grecia, Kulata.

Autostrada in Bulgaria este inclusa in vignieta, iar in Grecia se plateste din loc in loc, in total 11,4 euro/sens.

Feribotul costa 40 euro pentru autoturism si cate 11 euro/persoana, depinzand de sezon,  si dureaza circa o ora si jumatate. Orarul de traversare il puteti gasi aici.

Am ajuns devreme in Corfu si am facut o vizita orasului vechi, imagini si impresii puteti gasi aici.

Cazarea mea era foarte aproape de mare, astfel aleasa sa pot merge sa fotografiez apusul si rasaritul soarelui. Detalii despre pensiune gasiti aici.

Surprinzator si pentru mine a fost ca puteam fotografia si rasaritul si apusul inspre mare, trebuie sa recunoasteti ca sunt rare asa locatii. Prima fotografie de la apus – ”Privind asfintitul”:

Un rasarit de luna printre stanci:

Cateva fotografii cu timp de expunere mare:

Un rasarit pe Canal D’Amour:

Va las sa va delectati cu rasarituri si asfintituri continue cu sau fara timp mare de expunere:

Un peisaj nocturn cu un cer instelat si o stea cazatoare:

Mai jos este rasaritul de pe feribot la intoarcerea spre casa:

Cateva impresii generale despre statiune:

• Frecventata de turisti englezi in majoritatea lor – am intalnit si cativa romani, dar nu foarte multi;
• Foarte multe taverne si in consecinta o concurenta acerba intre ele in preturi si servicii. Chiar la taverna de mai jos, Konaki, la plecare, dupa ce am servit doua beri, toti trei chelnerii au facut o plecaciune si mi-au multumit in cor; am avut un mic soc…
• Localuri cu servicii diverse, cu formatii de muzica, formatii de dansuri traditionale care antreneaza si turistii, cu karaoke, cu premii si altele fel de fel;
• Localuri specializate pe mancaruri traditionale grecesti, englezesti, chinezesti si italienesti.
• Destul de aglomerata, cu program de noapte prelungit pana dimineata, dar fara sa fie zgomotoasa.Cateva imagini mai jos:

Mai jos este restaurantul chinezesc:

Karaoke, unde si eu am cascat gura pentru mul timp pentru ca localul era plin si-mi placea muzica si chiar si interpretii:

De toate pentru toti:

Mai jos, in partea stanga, este oferta de excursii si petrecere a timpului liber: Albania, aqualand, Corfu, Palatul Achilleion, asfintit pentru fotografi pe mare, etc, oferta era imensa:

Girosul si souvlaki era dementiale…Incercati-l pe cel din miel;

• Plaja nu era aglomerata chiar daca era varf de sezon, iulie-august, iar inchirierea sezlongurilor si umbrelelor avea urmatoarea regula: erau free pentru clientii restaurantului care detinea si plaja cu conditia consumatiei minime de 15 euro. Meniul lor era foarte divers atat la bauturi cat si la mancare iar preturile nu difereau de cele din statiune asa ca era foarte convenabil; in plus nu mai mergeam acasa la amiaza pentru pranz, mi-l aducea chelnerul pe sezlong sau puteam manca la masa la restaurant.
• Turistii vin la plaja dupa ora 10:00; eu ajungeam pe la ora 08:00 si stateam doar cu sotia pana la 10 cand venea administratorul plajei si mai apoi incepea sa vina cate un turist;
• Eram nedumerit cum de pot avea atatia angajati, dat fiind ca este o problema oriunde acum cu personalul; cei mai multi proveneau din Albania, erau foarte harnici si politicosi si unii stiau si limba romana.
• Limba engleza era vorbita de aproape toata lumea, de la cel care avea grija de plaja pana la soferul de autocar, chelneri, etc.
• Soseaua ce duce spre nordul insulei, unde se afla statiunea este buna tehnic dar ingusta, avand pe alocuri semafoare pentru deplasarea pe rand a participantilor fiindca nu incap doua masini deodata. Drept urmare se circula cu viteza relativ redusa.

Cateva imagini cu plaja si imprejurimile statiunii facute dintr-un vas cu care am inconjurat statiunea:

Peisajul statiunii este reprezentat de insule si tarmuri dintr-o roca erodabila care in timp s-au transformat intr-un peisaj spectaculos:

Una din insule era traversata de un canal subteran de la un capat la altul, si era mare placere pentru turisti sa o traverseze inot:

In fiecare dimineata ma trezeam la ora 06:00 si mergeam sa fotografiez rasaritul. In drumul meu, in curtea unui restaurant cu specific italian era un smochin plin cu fructe mari si coapte. Nu ma puteam abtine si totdeauna ma ridicam pe o bordura, prindeam o creanga de frunze si trageam pana ajungeam la fructe. Dar, am fost pedepsit, intr-o dimineata, pe cand trageam de-o  smochina, mi-a cazut una supracoapta in cap, si m-a murdarit pe corp, haine si aparat.

Cu o seara inainte de plecare i-am zis sotiei sa mergem la restaurantul cu pricina sa facem consumatie si astfel sa compensam furaciunea smochinelor. In general in fiecare seara mergeam in alta locatie. Aici vedeam mereu lumea avand vin alb si rosu la masa, m-am gandit ca deh, au stil si este probabil un local scump. In fine, la aducerea notei, chelnerul ne-a adus si doua pahare cu lichior din partea casei si un voucher care prezentat la urmatoarea comanda, reprezinta doua pahare de vin alb sau rosu din partea casei. Oamenii astia chiar se pricep la turism, nu-i asa?

Cu bine prieteni dragi si pe curand!