Aveam o frustrare ca nu am urcat niciodata pe munte, pe Ceahlau in mod special, in timpul iernii. Asa ca, avand cateva zile de concediu, m-am gandit impreuna cu sotia sa facem ceva special cu ocazia zilei de 5 februarie (ziua mea de nastere) – sa urcam la Cabana Dochia.
Cazare am cautat pe Booking dar rezervarea am facut-o telefonic la pensiunea Aurora din Izvorul Muntelui. Locatia are o priveliste superba asupra muntilor fiind asezata la inaltime, pe un platou generos. O fotografie mai jos a locatiei, facuta de mine, pe care o regasiti si pe site-ul Booking:
Locul de unde am facut aceasta fotografie apartine ca si proprietate tot de pensiune.
De aici, am facut fotografii din diferite unghiuri si la diferite ore. Noaptea….. o casuta din vecinatate iar in departare lumina de la statia meteorologica de pe Ceahlau:
La prima ora inspre barajul de acumulare:
De la pensiune spre munti:
O cascada din apropierea pensiunii, la 100 metri, pe raul Izvorul Muntelui, facuta cu un timp de expunere lung .. 5-6 secunde, pe trepied, pentru efect laptos al apei:
Am plecat spre Cabana Dochia pe la ora 08:30, dupa ce am baut o cafea bio a d-nei Aurora, gazda noastra. Am mers cu masina pe drumul ce duce de la Izvorul Muntelui spre statiunea Durau, si undeva pe traseu, am parcat masina si am inceput mersul pe jos. Durata parcurgerii traseului era scris pe indicator: 2:30, dar dupa ce am mers cca 20 minute, era alt indicator cu 2:45. In fine, am facut pana la Cabana cca 3 ore, dar cu pauze de fotografie si fiindca traseul era cam alunecos. E iarna totusi….
Traseul nu este prea greu, mai scurt decat cele din Durau si se termina chiar sub Cabana Dochia unde e portiunea cea mai grea …mai ales la coborare…
Zona are deschidere grozava asupra imprejurimilor si vremea este foarte schimbatoare: cand ceata si complet innorat, cand mijeste soarele, cand incepe viscol. Cateva exemple mai jos:
Coborarea a fost dificila neavand echipament adecvat, traseul fiind cu gheata. Am ales sa mergem pe alaturi de poteci prin zapada – cel mai sigur drum. A durat doar 2 ore.
Am ajuns cu bine la pensiune unde gazda ne-a asteptat cu un bors de gaina de casa si hribi cu smantana si mamaliga. Ne-am refacut!
O alta fotografie a pensiunii facuta de mine, pe care gazdele au adaugat-o pe site-ul Booking:
La final o fotografie a gazdei impreuna cu sotia:
Mai adaug o fotografie cu raul Bicaz, la fel, cu timp de expunere mare:
In speranta ca v-au placut pozele va mai astept pe blog.
Creanga Nek 
2 gânduri despre „Ceahlaul, sub povara iernii….”